Menu
A+ A A-

Morfologia de trimestrul II

Care este scopul ecografiei?
       În formarea oricărui organism uman pot apare erori, defecte, ducând la apariția malformațiilor congenitale, înăscute. Unele dintre acestea sunt suficient de grave încât să nu permită supraviețuirea, altele sunt corectabile pe cale chirurgicală sau necesită un tratament oarecare, în timp ce unele sunt malformații ușoare, ce afectează în mică măsură calitatea vieții individului respectiv. O bună parte dintre aceste situații pot fi detectate încă din trimestrul al doilea de sarcină, în special cele severe. Malformațiile care nu sunt compatibile cu viața pot justifica decizia părinților de întrerupere a sarcinii, care, în cadrul medico-legal actual, este permisă până la 24 săptămâni de amenoree. Malformațiile ușoare sau care beneficiază de tratament nu oferă această opțiune.

       Ca urmare, evaluarea ecografică a anatomiei, a structurii și dezvoltării fătului are drept scop confirmarea normalității, a sănătății acestuia și asigurarea parinților în acestă direcție, în masura în care aceste aspecte sunt detectabile pe cale ecografica.


Când se realizează această ecografie?


      Orice examinare ecografică trebuie să includă într-o măsură mai mare sa mai mică evaluarea anatomiei fetale. În general ecografiile pe parcursul sarcinii au drept scop confirmarea stării de bine a fătului. Depistarea malformațiilor face parte din evaluarea stării de bine fetale. Desigur, acuratețea diagnosticului depinde de mai mulți factori:


- vârsta gestațională – stadiul dezvoltării diferitelor organe
- timpul rezervat examinării
- performanța echipamentului, a ecografului
- competența specialistului, pregătirea sa în acest domeniu
- condiții locale – poziția fătului, grosimea stratului adipos de pe abdomenul matern, poziția placentei


         Pentru a optimiza această examinare și a realiza un compromis între toate aceste condiții enumerate anterior, ecografia morfologica din trimestrul al doilea de sarcină trebuie să se efectueze între 20 și 22 săptămâni. În condiții speciale acest interval poate fi extins între 18 și 24 săptămâni.  Cu toate acestea vizibilitatea este redusă la 18 săptămâni și, mai ales, unele organe nu sunt complet dezvoltate, în special părți ale sistemului nervos central. La 24 săptămâni, în eventualitatea în care se depistează o anomalie severă a fătului, intervalul de timp în care se pot efectua teste suplimentare, cum ar fi amniocenteza, și se pot lua decizii referitor la continuarea sarcinii, este foarte scurt sau chiar lipsește în totalitate.

Cine realizează această examinare?
          Morfologia de trimestrul II poate fi efectuată de un obstetrician sau de un specialist in tehnici imagistice, un radiolog. Principala condiție o reprezintă experința și pregătirea în domeniul evaluării dezvoltării fetale. Trebuie menționat că organismul unui făt nenăscut nu este identic și nu poate fi extrapolat cu organismul adult, dar la scară redusă. Fiecare etapă de dezvoltare a fătului are particularitățile ei, mecanismul de funcționare fiind diferit de ceea ce se întâmplă după naștere. De unde și apariția unei specialități complet noi care se ocupă de fătul nenăscut, care este MEDICINA FETALĂ.
          În mod ideal, cel care efectuează ecografia și oferă sfaturi părinților trebuie să fie un specialist in medicină fetală.

Cum se efectuază ecografia?

         In primul rând, este o ecografie de durată. În funcție de cât de facilă este examinarea (poziție favorabilă a fătului, mamă suplă, etc) poate să dureze între 20 și 45 minute. Uneori cel care efectuează ecografia poate decide că anumite părți ale corpului fătului nu sunt accesibile în condiții favorabile, și este nevoie de o nouă examinare, fie mai târziu în cursul aceleiași zile sau în altă zi.
         În linii mari, specialistul în ecografie parcurge întreg organismul fetal, realizând măsurători ale diferitelor structuri și „bifând” prezența și normalitatea anumitor structuri țintă.

         Termanul de „ecografie 4D” nu are nici o legatură cu realitatea medicală. Există o formă de examnare 4D, aceasta referindu-se la o variantă de a vedea corpul fătului numai la exterior. Deci nu se pot vedea organele interne, nu se poate aprecia structura a acestora. Ecografia 4D este utilă pentru a aprecia normalitatea feței, mișcările fătului, structura articulațiilor, forma capului și a corpului, în general. Este o examinare ce poate fi înțeleasă mai ușor de către părinți, imaginea pe care ei o văd se suprapune peste accepțiunea lor despre un bebeluș, fie el și nenăscut.


 

image009
image013

Ce se urmărește în cadrul ecografiei?

Luând în ordine structurile ce trebuie examinate, raportul ecografic furnizează următoarele date:
1. Cap/sistem nervos central
- forma capului – calotei craniene și integritatea aceteia
- dimensiunea capului (diametru biparietal – DBP, cricumferință craniană)
- dimensiunea cornului posterior al ventriculului lateral (structură intracraniană ce conține lichid, se mărește excesiv în cazuri de hidrocefalie, normal sub 10 mm)
- prezența cavum septum pellucidum (formațiune mică, rectangulară în partea de mijloc a creierului)
- forma și dimensiunea cerebelului
- dimensiunea cisternei magna (spațiu înapoia cerebelului, normal între 3 – 10 mm)
- grosimea pliului nucal (pielea din regiunea cefei – marker pentru boli cromozomiale – normal sub 6 – 7 mm)
- examinarea creierului pentru a exclude formațiuni anormale (tumori, calcificări, hemoragii, chisturi, malformații vasculare)
2. Față
- integritatea buzelor
- maxilarul superior
- prezența a doi ochi, cu poziție și dimensiuni normale, cu cristalin vizibil în interior
- profil cu măsurarea osului nazal (normal peste 5 mm)
3. Torace
- prezența celor doi plămâni, aspecul acestora
- dimensiunile inimii
- absența unor formațiuni anormale (chisturi, intestine, tumori)
4. Cord
- poziția inimii în stânga corpului
- dimensiunile inimii (1/3 – ½ din suprafața toracelui)
- prezența celor 4 camere cu raport normal între ele și anumite particularități de structură
- cele 3 vase ce se conectează la inimă (artera pulmonara, aorta, vena cavă superioară)
- poziție și dimensiuni normale ale vaselor ce ies din partea stângă, respectiv dreaptă a inimii
5. Abdomen
- dimensiunea abdomenului (circumferința abdominală)
- stomacul în partea stângă
- prezența vezicii biliare în dreapta
- inserția normală a cordonului ombilcal
- anse intestinale de aspect normal (ecogenitate normală)
- vezică urinară vizibilă
- două artere ombilicale, cel mai usor vizibile de o parte și de alta a vezicii urinare
6. Membre inferioare și superioare
- se măsoară un femur și un humerus
- prezența a câte 3 segmente pentru fiecare membru
- poziție normală a gleznei și încheieturii mâinii
- aspect normal al piciorului – amprenta tălpii
- degetele de la mâini de aspect normal (număr, mișcare, falanga mijlocie a degetului V – marker pentru sindromul Down)
7. Spatele fetal
- forma coloanei vertebrale
- integritatea coloanei vertebrale (nu are leziuni de tip spina bifida)
- prezența a doi rinichi în poziție normală, de aspect normal
- măsurarea pelvisului renal (normal sub 6 mm)
8. Anexele fetale
- poziția placentei și gradul de maturitate
- cantitatea de lichid amniotic (se apreciază subiectiv, se măsoară cînd există suspiciuni)
- lungimea colului
- fluxul prin arterele uterine